duminică, 27 ianuarie 2008

Lumea care ne inconjoara

Ne trezim dimineaţa, ne sarutam iubita(soţia), ne bem cafeaua, ne îmbrăcăm şi mergem cu zâmbetul pe buze către servici. Este o dimineaţă frumoasă, păsările cântă, este soare... şi noi mergem la sevici, ce zi minunată, nu-i aşa?
De ce puii mei mergem la servici? Pentru că aşa trebuie, pentru că dacă nu mergem la servici nu avem salariul, dacă nu avem salariul nu ne putem plăti rata la apartamentul sau casa din oraş... sau la maşina frumoasă pe care am cumpărat-o de curând...
Bine că lucrez ca prostul de la 9 la 18... nici nu apuc să termin cu serviciul că deja trebuie să mă pun să dorm iarăşi că mâine trebuie să merg la lucru, dammit...
Da io de ce mai traiesc? Numa' de-aia ca să merg la lucru şi să vin înapoi să dorm.
Noroc că îmi place ceea ce fac la servici... sunt alţii care nici măcar nu sunt mulţumiţi cu ceea ce fac. Oare ce viaţă pot să aiba ei... saracii.
Cine naiba mă pune să mă tot învârt în cercul ăsta?
E clar ca nu sunt liber, da' lasă că nici alţii nu sunt liberi că doar toată lumea civilizată funcţionează după acelaşi algoritm...
Eu mi-am pus măcar întrebarea asta... alţii îşi continuă nestingheriţi drumul circular fără să îşi dea măcar seama că se învârt în cercuri... ei sunt cei mai apreciaţi în societatea noastră. Nu e bine să ieşi din tipare....
Avem multe de discutat pe temele astea....

Voi sunteţi liberi?
Voi ce faceţi ca să fiţi liberi?
Vă place lumea în care trăiţi?
Foarte multe se pot discuta....

Astept părerile voastre.

4 comentarii:

Alina spunea...

E, dar ce inseamna sa fi liber? Libertatea de a merge la servici nu e tot libertate? Femeile nu dupa asta au tot ravnit o vreme?

Libertatea de ati alege profesia, libertatea de a avea zile libere platite in care te distrezi si pentru care totusi iei banii ca si cum ai muncii... :)

Da, poate ca privesc lucrurile dintr-un unghi mai ciudat insa e si asta una dintre perceptiile intalnite, si dpdv al logicii - corecta.

New_Wave spunea...

Sa nu interpretam gresit, exprimarea mea poate lua mai multe nunante insa cu totii stim la ce am vrut sa ma refer cand am pus aceasta intrebare.
Am vrut sa subliniez faptul ca nime ni nu este pe deplin liber. Cu totii avem constrangeri... Pana la urma notiunea de libertate este una relativa si un lucru este sigur, omul nu se va simti niciodata pe deplin liber. Atata timp cat exista dorinte in fiinta omului, exista si constrangeri. Drept urmare... ca sa fii liber trebuie sa scapi de orice dorinta pe care o ai. Ori le indeplinesti pe toate, ori renunti de tot la ele.

Eu cred ca un grad acceptabil de libertate pentru majoritatea dintre noi ar fi acela de a putea face ceea ce vrem, cand vrem de a nu ne dicta altii cursul vietii, de a nu ne impune altii valori nesanatoase...

Alina spunea...

Da, pai nu mi-am dat seama insa cred ca atunci cand m-am gandit la acea abordare a libertatii aveam in minte un film recent cu Will Smith in rolul principal - The Pursuit of Happyness. Poate ca ideea de acolo, cum ca fericirea e doar ceva spre care tindem si pe care intr-un final nu o detinem, e mai "credibila" cel putin in opinia mea. Dorim libertate pentru ca ea ne aduce fericirea nu? Sau oare de ce am avea nevoie de ea? Pur si simplu ca sa facem ce vrem, cand vrem, cu cine vrem si de ce vrem? Nu urmarim oare sa fim fericiti prin libertate? Libertatea nu implica automat fericirea?
Constrangerile si implicit lipsa de libertate vin doar din faptul ca nu putem face ceea ce vrem? Eu cred ca nu, cred ca abordarea simplista cum ca libertatea inseamna in principal sa faci ce te taie capu e copilareasca si isi are radacina in copilarie cand abia asteptai "sa ma fac si eu mare", "sa fac ce vreau eu ca un om mare".
Fara a intentiona sa jignesc ci doar sa demontez o idee recomand inca nu film (ca, na e una din pasiunile mele) -The Bucket List (http://imdb.com/title/tt0825232/). Un film simplt dar totusi plin de substanta ce scoate in eidenta, in opinia mea, faptul ca defapt nu libertatea e cea catre care ar trebui sa ne concentram eforturile. Toate bune :)

Mihai Potcoava spunea...

Poi... hai sa zic si eu ceva, daca tot am fost invitat pe blog-ul asta meserias ;)

Daca e sa vorbim de libertate, si nu ne legam si de fericire, care iarasi e un termen atat de vast si relativ, eu as zice ca esti liber cand iti dai seama ca poti sa te detasezi de nevoile tale, de iubirile tale, de capriciile si de viciile tale.

Libertatea are mai multe sensuri, sau o poti definii in multe feluri, depinde de cat vrei sa aprofundezi termenul.

Deci, daca luam ideea de mai sus, atunci de exemplu daca iubesti de cineva, nu potzi sa fii liber, daca iti iubesti parintii nu poti sa fii liber. Crescand intr-un mediu, esti supus automat unor prejudecati, unor 'reguli' de care poti sa iti dai seama la un moment dat ca nu sunt bune, dar le respecti din iubire fata de ei, si te trezesti vrand nevrand sa faci compromisuri pentru ei, pentru ca-i iubesti. Asta poate fi o constrangere, asta e un motiv pentru care nu esti liber. Aici nu vorbesc numai de parinti, ci si de partenerul de viata. Ca sa ajungi sa convietuiesti in lumea asta, sa-ti faci o familie, trebuie sa faci compromisuri, care inseamna sa faci ce nu-ti place, sau ce tu nu ai face, dar o faci pentru persoana iubita. Deci daca analizam problema in conditiile astea, atunci nu poti sa fii niciodata liber.

Daca privim problema mai realist, si anume ca da, eu sunt liber, pot sa fac, sau sa nu fac un lucru, indiferent daca supara pe cineva sau daca am eu de suferit, atunci da, poti sa zici ca esti liber.

Deci, cred ca cea mai buna solutie e undeva la mijloc, si anume sa-ti definesti libertatea intr-un context normal (definit de majoritate). De ex... unii se simt mai liberi intr-o inchisoare decat altii care traiesc o viata de lux, totul depinde de perceptia pe care o are fiecare despre lume, despre constiinta, despre societate, si despre sine insusi.

Ma rog, am aberat destul, nu-mi vine sa cred, in general ma ancorez de realitate, si nu-mi las mintea sa zburde prea mult, pentru ca e periculos ;)

Numa bine,
Mihai